Factorii de microclimat optim sunt determinanți în creșterea valorii productive, în exteriorizarea capacității animalelor și în menținerea deplinei lor stări de sănătate, pe timpul iernii. Sezonul de iarnă impune, mai mult decât în orice perioadă a anului, includerea în parametrii normali a unor factori de microclimat (temperatura, umiditate, luminozitate, radiații calorice, compoziția aerului), pentru a acționa favorabil asupra organismului animal.
Argumente generale
Fiind un mediu artificial, adăpostul trebuie să stea în calea efectelor nocive cauzate de factorii naturali asupra sănătății animalelor. În sezonul rece, un adăpost poate asigura condiții optime de cazare pentru rumegătoare, doar dacă este monitorizat în permanență și bine întreținut, pentru a respecta regulile sanitar-veterinare, oricât de bine proiectate și construite.
Producția eficientă este rezultatul îmbinării corecte a calității mediului într-un adăpost cu cerințele fiziologice. De aceea complexul de factori fizici, chimici si biochimici, in raport cu existenta animalelor si implicit incalzirea biologica (prin cedarea caldurii metabolice libere) formeaza microclimatul adapostului, pe timpul iernii.
Pregatirea adapostului pentru iarna poate fi o problema pusa doar atunci cand avem de-a face cu un spatiu bine amenajat si bine structurat. În sezonul de iarnă, curenții de aer rece, umiditatea, temperatura scăzută, încărcătura mare de gaze nocive, microorganisme sau praf, nu ar trebui să se găsească în interior.
Sisteme de întreținere a vacilor de lapte
Iarna, vacile pot fi ținute legate sau libere (deslegate). In functie de capacitatea de cazare a adapostului, de aranjarea vacilor si de organizarea sa interna, intretinerea aferenta a vacilor se poate face in mai multe moduri. Puteti alege sa cazati vaci cu iesle situata de-a lungul unuia dintre peretii longitudinali sau pe axa adapostului. În orice caz, vacilor trebuie să li se ofere posibilitatea de a se deplasa.
In conditii de intretinere nelegata, fermierul poate opta pentru adapostul semideschis sau deschis (cu zona de odihna comuna/individualizata). Fiecare variantă necesită o bună organizare internă a adăpostului și padocului, pentru a susține factorii tehnologici de exploatare. De asemenea, este necesar să se asigure confortul în zona de odihnă, prin forma, suprafața, amplasarea paturilor.
Aerisirea adăposturilor va fi atent monitorizată deoarece aerul își schimbă mai frecvent proprietățile iarna, din cauza fluctuațiilor de temperatură, a proceselor metabolice specifice animalelor și a activității tehnologice desfășurate în fermă. Schimbările de aer dintre adăpost și mediul exterior se fac prin instalații de ventilație, aerul viciat schimbându-se simplu, prin gurile situate deasupra fiecărei ferestre sau separat, la intervale de 2-4 metri. Se pot folosi și coșuri de ventilație din două rânduri de plăci izolate. Pentru asigurarea unei ventilatii optime este obligatoriu sa se calculeze volumul de ventilatie al adapostului si coeficientul de schimb.
Temperatura optima in adapost influenteaza starea de sanatate a animalelor, nerealizarea acesteia ducand la producerea de boli, scaderea productiilor si intarzierea reproducerii. Temperatura în adăpost se determină de trei ori pe zi: dimineața, la prânz și seara. Normele de temperatura conforme, in adaposturile de vite, sunt: 10-14 grade Celsius, la vaci, 20 de grade, in maternitate si 8-10 grade, la juninci.