Printre primele animale domesticite de oameni, caprele s-au instalat confortabil în istoria zootehniei în zona geografică europeană. În România, caprele au reprezentat un domeniu aparte în creșterea animalelor, dezvoltând aici un interes justificat continuu pentru aceste rumegătoare, mai ales datorită cererii mari de lapte.
Produsele secundare, realizate prin prelucrarea laptelui-materie primă, au consolidat multe pagini noi în registrul produselor lactate. Din punct de vedere economic, din ce în ce mai mulți specialiști consideră caprele ca un model de eficiență financiar-tehnologică, prin producerea de cantități considerabile de lapte, cu un consum minim de alimente. La noi, cresterea si exploatarea caprelor au inregistrat o importanta economica deosebita, dupa aderarea la spatiul comunitar, datorita neperceperii de catre UE a unor cote limitative de productie, dupa modelul laptelui de vaca. Pe teritoriul României se află – conform evaluărilor Ministerului Agriculturii – peste un milion de capre, iar statul sprijină financiar toți crescătorii, cu un ajutor situat în jurul sumei de 50 lei/cap animal/an.
Carte de vizita, intre coarne si coada
Peste 300 de rase distincte sunt exploatate în întreaga lume, iar speranța de viață a caprelor crescute în Europa este de 15-20 de ani. Chiar dacă, la noi, majoritatea fermierilor implicați în această activitate cresc capre din rase locale (Alba de Banat, Carpați), s-a dovedit că aici pot fi adaptate și alte rase performante, precum Alpinele franceze, Saanen, Nobile Germane. sau Toggenburg. Unul dintre motivele adaptabilitatii usoare este clima din tarile de origine a acestor rase, asemanatoare sau foarte putin diferita de cea din Romania.
În regiunile cu climă temperată, activitatea de reproducție este împărțită în două anotimpuri, strâns legate de lungimea luminii zilei, spre deosebire de zonele (sub)tropicale în care estrul caprelor se manifestă pe tot parcursul anului, datorită vegetației abundente. La noi, anotimpul principal este considerat anotimpul de toamna, cand lumina scade la un raport de 1:1 intre zi si noapte, sezonul secundar incepand primavara, cand durata luminii atinge acelasi raport.
Caprele sunt dotate cu doua coarne osoase, diferite in functie de sex si rasa, cu rol de aparare, dominare si conservare a teritoriului. Caracterizată de abilitatea de a explora fizic tot ceea ce o înconjoară, capra este unică printre animalele domestice, suprafețele abrupte și terenurile necultivate reprezentând adevărate locuri de joacă, în nevoia lor constantă de mișcare.
Caracterul puternic și inteligent îi face curioși; caprele apasă și deconectează dispozitivele tehnice, rup hainele, înghit mici obiecte necomestibile. Unii dintre ei se cațără în copaci, fiind cunoscuți ca alpiniști foarte buni. Majoritatea speciilor de capre au însă o capacitate redusă de a crește în turmă, motiv pentru care sunt incluse în turmele de oi.
Totuși, vorbim despre specia care ocupă primul loc în topul animalelor producătoare de lapte, ca greutate și dimensiune. Multe generații de oameni au crescut cu lapte de capră, care a fost recunoscut ca important în alimentație încă din cele mai vechi timpuri. Spre deosebire de laptele de vacă, laptele de capră nu răspândește bacilul TBC înainte de tratamentul termic. Carnea de capră este foarte gustoasă, în timp ce părul și pielea pot deveni materii prime pentru diferite ramuri ale industriei ușoare.
Avem de-a face cu un erbivor adaptabil la mediul oferit, adaptându-se uneori la condiții ostile de creștere. Vaca săracului acceptă furajele, în lipsa accesului la pășune; mâncați 2-3 kilograme de hrană uscată pe zi. Nu la fel de mult sau în orice caz contrar zvonurilor populare, capra este un animal pretențios, din punct de vedere al varietății de hrană, care se îndepărtează rapid de o singură hrană.
Sisteme de întreținere – scurt rezumat
La noi, sistemele de crestere si exploatare a caprelor sunt personalizate dupa numarul de animale existente intr-o ferma si dupa modul de intretinere (extensiv, semiintensiv sau intensiv). Sistemele ordonate în funcție de numărul de animale sunt:
1. cu câte 4-10 capete, lângă casă;
2. 20-50 de capete, crescute în turme de oi și (mai rar) în ferme specializate;
3. 50-200 de capete, crescute la ferme.
Întreținerea extensivă (pe pășuni) este o metodă a cărei bună funcționare este legată de planificarea și organizarea riguroasă a pășunatului. După primul lot de pășunat, la care se adaugă cositul și silozul, parcelele trec pe rând în repaus, în urma unei bune refaceri a ierbii. Se poate opta pentru pășunat continuu (70 de zile pe aceeași pășune) sau pentru pășunat rotativ, făcut pe parcele, evitând însă mai mult de trei treceri pe aceeași parcelă.
Caprele sunt lăsate de obicei câteva săptămâni pe aceleași pășuni (30-45 de zile), de unde mănâncă iarbă scurtă, parcelele micșorându-se pe măsură ce iarba crește: 100 de capre au nevoie de 3 hectare, în aprilie, după care, în martie, au nevoie de 10. hectare. Este mai mult decât dificilă o evaluare concretă, număr de capre / hectar / perioadă de timp, elemente importante fiind dependența de climă, sol și fertilizare. Pe pășuni, sarcina variază între 20 și 40 de capete/ha, în perioada de creștere maximă a ierbii. Rezultatul estimării este oferit de măsurarea ierbii, împreună cu evaluarea aspectului covorului vegetal.
Trecerea de la grajduri la pășuni implică psihosenzorial caprele, din cauza schimbărilor în alimentație și habitat. Înlocuirea regimului de iarnă, pe bază de nutreț pentru iarba foarte apoasă, bogată în azot solubil, determină și o modificare a florei ruminale. Pentru adaptare este necesară integrarea progresivă a noii rații. O tranziție ruminală bună durează la capre aproximativ trei săptămâni.
Sistemele semi-intensive și intensive sunt mult mai complexe, dar directe și ultra-eficiente. O întreținere efectuată în adăposturi prevăzute cu echipamente automate de distribuție a furajelor, aparate care hrănesc caprele de patru ori pe zi: la 9, 11, 14 și 19. Li se oferă furaj grosier (fân), nutreț suculent (iarbă, frunze, lucernă, trifoi) sau concentrate (porumb, grâu, orz, mazăre furajeră, secară), prezentate sub formă de brichete furajere sau amestecuri de iarbă. In sistemul (semi)intensiv apa trebuie sa fie la discretie, mulsul fiind mecanizat, la conducta, catre rezervorul de racire a laptelui.